Ceasul judecății ticăie chiar și atunci când crezi că ești în siguranța pensiei tale speciale ( aviz “juzilor” CCR, ICCJ si altor unelte ale SECURISTANULUI) !!!

Alexandru Vișinescu a fost unul dintre cele mai cunoscute simboluri ale represiunii comuniste din România. Comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat între 1956 și 1963, Vișinescu a condus unul dintre cele mai dure centre de detenție politică, destinat în special elitei politice și intelectuale care se opunea regimului comunist. Deținuții de acolo erau supuși unui regim de izolare extremă, foamete, lipsă de asistență medicală, bătăi și tortură psihică și fizică.

În anii 2010, după mai multe investigații ale Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului (IICCMER), Vișinescu a fost adus în fața justiției. În 2016, a fost condamnat definitiv la 20 de ani de închisoare pentru crime împotriva umanității – un proces simbolic care a marcat o premieră istorică: România își confrunta, juridic și moral, trecutul comunist.

Tortionarul Vișinescu a devenit astfel nu doar un individ condamnat, ci și un simbol al nedreptăților, abuzurilor și suferinței unui întreg regim.

Pedeapsa sa a fost văzută ca o formă târzie de dreptate, dar și un avertisment că faptele comise sub pretextul “apărării statului” nu scapă de judecata istoriei și, uneori, nici de cea a tribunalelor.

Memoria suferinței în România postcomunistă

Căderea regimului comunist în 1989 nu a adus doar libertatea politică, ci și o sarcină grea, profundă: asumarea memoriei suferinței. România a ieșit din dictatură cu un trecut nevindecat, în care milioane de oameni fuseseră victime ale unui sistem construit pe frică, minciună și violență. Această memorie colectivă, deși adesea împinsă la marginea discursului public, continuă să modeleze subtil relațiile sociale, încrederea în instituții și identitatea națională.

În primii ani după Revoluție, suferința trecutului a fost adesea ocultată sub imperativele tranziției economice și politice. A vorbi despre ororile din închisori, despre deportări, despre colectivizare sau despre distrugerea elitelor era considerat, uneori, un gest “neproductiv”, un obstacol în calea progresului. În realitate, această tăcere a adâncit rana nevindecată a unei națiuni întregi.

Inițiativele de recuperare a memoriei – de la Raportul Tismăneanu privind condamnarea comunismului, la procesele intentate foștilor torționari ca Alexandru Vișinescu sau Ion Ficior – au reprezentat pași importanți, dar izolați. Lipsa unui amplu proces de “lustrație” și de asumare oficială a trecutului a făcut ca, în multe cazuri, călăii să trăiască în aceeași societate cu victimele lor, adesea fără ca vinovăția lor să fie sancționată juridic sau moral.

Astăzi, memoria suferinței comuniste este, paradoxal, mai prezentă în artă, literatură și memorialistică decât în educația oficială sau în dezbaterile publice. Filme, romane, documentare aduc în fața noilor generații mărturii ale durerii și ale rezistenței. Dar ele riscă să rămână simple exerciții culturale, dacă nu sunt dublate de un efort conștient de a integra memoria în fibra vie a identității naționale.

Memoria suferinței nu este doar despre trecut. Este despre lecțiile care ne pot salva viitorul: respectul pentru demnitatea umană, curajul de a înfrunta abuzul de putere, luciditatea de a nu repeta greșelile. A onora suferința înseamnă a construi o societate matură, responsabilă, care înțelege prețul libertății.

Până când România nu își va regăsi echilibrul între iertare și dreptate, între amintire și reparație, rana trecutului va continua să pulseze în prezent, sub forme adesea neașteptate: neîncredere, cinism, polarizare socială.

Memoria suferinței nu este o povară, ci o chemare. O chemare la adevăr, la compasiune și la asumare.

Alte articole:

https://simonneelle.de/sa-nu-uiti-darie-experimentul-pitesti-1949-1952/

https://simonneelle.de/cand-curtea-constitutionala-devine-actor-politic-despre-limite-abuz-si-consecintele-anularii-vointei-populare/?fbclid=IwY2xjawJ42a5leHRuA2FlbQIxMQBicmlkETBMZkRadGpSa25jSk92dXh5AR6d6-YCSWXssRfiMJqq_b_vFTRaWAwxZRAxPsnh-GpJIu7HTu9e0u6J1FfoUQ_aem_W5DF1eDi1F-OtZVT3YKs6w

https://simonneelle.de/ccr-si-iccj-pact-institutional-sau-derapaj-constitutional/

and more … pe site

Abuzarea Romaniei si a romanilor continua!!!

 

Când „justiția supremă” riscă să devină partener într-o lovitură de autoritate asupra voinței populare

💥 Puncte esențiale :

• Semnele unei „complicități instituționale”: sincronicitatea deciziilor CCR și ÎCCJ în blocarea drepturilor electorale.

• Confiscarea democratică: decizii care afectează alegeri, candidați sau calendarul votului.

• Lipsa de răspundere a „intangibililor”: cum pot fi trași la răspundere magistrații care iau decizii cu impact politic și social major?

• Dreptul de vot – atacat în numele „interpretării”: când interpretarea devine armă politică.

 

CCR și ÎCCJ – De la garantul Constituției la instrument de blocaj democratic?

Când deciziile juridice riscă să submineze voința populară și echilibrul statului de drept

Într-un stat democratic, Justiția este concepută ca un arbitru neutru, independent de influențe politice, care veghează la respectarea legii și a drepturilor fundamentale. În România post-decembristă, două instituții se află în centrul acestei misiuni: Curtea Constituțională a României (CCR) și Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ). Totuși, în ultimii ani – și mai ales în contextul alegerilor prezidențiale din 2024 – ele au fost percepute de o parte a societății ca depășind acest rol, alunecând periculos spre o instrumentalizare politică.

I. Justiție sau putere executivă mascată?

CCR nu este o instanță de judecată în sens clasic, ci un organ politic-juridic, compus din membri numiți de Președinte, Guvern și Parlament. Teoretic, menirea sa este de a asigura coerența constituțională a actelor statului. Practic, însă, compoziția sa variabilă și controlul politic indirect ridică semne de întrebare asupra imparțialității și neutralității deciziilor sale.

În decembrie 2024, anularea turului 2 al alegerilor prezidențiale (după validarea unui prim tur contestat) a generat o undă de șoc fără precedent. Decizia CCR, luată în sinergie cu interpretări ambigue ale ÎCCJ, a fost percepută de mulți ca o lovitură de stat mascată, un atentat la suveranitatea poporului și la însăși esența democrației.

II. Când legile devin arme împotriva cetățenilor

Un regim democratic presupune nu doar existența legilor, ci și aplicarea lor în spiritul dreptății. Deciziile CCR și ÎCCJ care restricționează dreptul de a candida, elimină din cursă adversari incomozi sau modifică sensul constituțional al „alegerilor libere” sunt percepute ca forme subtile de cenzură și manipulare instituțională.

În acest sens, mulți analiști vorbesc despre o „capturare instituțională a democrației”, prin care votul nu mai este decis de cetățeni, ci de filtre birocratice și juridice cu scopuri partizane. Se înlocuiește astfel principiul „voinței populare” cu acela al „interpretării autoritare”, deschizând calea abuzului de putere.

III. Votul: ultim bastion al suveranității

Orice încercare de a limita dreptul de vot sau de a sabota procesul electoral este un atac la fundamentul regimului democratic. Indiferent de motivarea juridică, suprimarea turului 2 sau eliminarea unor candidați viabili nu poate fi justificată decât printr-o ruptură între instituții și popor.

Această ruptură erodează încrederea publică și alimentează suspiciunea că Justiția nu mai este un scut pentru cetățean, ci o unealtă a unei elite care își apără pozițiile.

IV. Cine controlează „controlorii”?

CCR și ÎCCJ sunt, în esență, instituții care nu răspund politic pentru deciziile lor. Nu pot fi demisi, nu răspund în fața alegătorilor, iar sancționarea lor este aproape imposibilă. Într-un stat de drept sănătos, această autonomie este vitală. Însă în absența transparenței, responsabilității morale și a unei culturi a echilibrului, ea se poate transforma într-o formă de tiranie legalizată.

V. Soluția: Conștiință civică și reformă reală

Singura cale de ieșire din acest impas este presiunea publică legitimă și pașnică, prin care cetățenii să ceară:

• Clarificarea atribuțiilor CCR/ÎCCJ

• Posibilitatea contestării deciziilor abuzive

• Transparență totală în deliberările care afectează votul

• O revizuire constituțională pentru un control democratic real

În loc de concluzie:

Când justiția devine o barieră în calea exprimării populare, ea își neagă propria menire. CCR și ÎCCJ nu trebuie să fie mai presus de democrație, ci în slujba acesteia. Iar votul, odată exprimat, nu poate fi anulat fără a anula și legitimitatea celor care decid.

Articole presa -SECURISTAN CONTRAATACA:

https://www.stiripesurse.ro/se-cere-excluderea-din-magistratura-a-judecatorului-de-la-ca-ploiesti-dupa-decizia-iccj-o-lipsa-de-pregatire-cu-consecinte-extrem-de-periculoase_3661412.html

https://www.luju.ro/ccr-a-comis-exces-de-putere-cititi-sentinta-ca-ploiesti-de-anulare-a-hotararii-62-2024-prin-care-ccr-a-dat-lovitura-de-stat-nu-e-prevazuta-posibilitatea-sesizarii-din-oficiu-anularea-procesului-electoral-creeaza-o-perturbare-previzibila-grava-a-functionar

https://www.luju.ro/csm-impune-solutii-judecatorilor-csm-a-sesizat-inspectia-judiciara-pentru-anchetarea-disciplinara-a-magistratului-alexandru-vasile-de-la-ca-ploiesti-pentru-sentinta-de-a-desfiinta-hotararea-ccr-de-anulare-a-alegerilor-desi-in-instante-sunt-sute-de-cauze-c

https://www.luju.ro/inalta-curte-s-a-conformat-sistemului-iccj-a-solutionat-recursul-impotriva-sentintei-ca-ploiesti-fara-sa-astepte-implinirea-termenului-legal-de-5-zile-recursul-s-a-judecat-in-doar-cateva-ore-de-la-motivarea-sentintei-iccj-a-respins-suspendarea-invocand-ne

in Romania , gandirea libera,DEMOCRATIA au fost confiscate de SECURISTAN.

videoclip privind abuzurile CCR:

mai multe clipuri si articole unde explic si am pus textele de lege,  las link-uri la final.

Această temă atinge un punct sensibil privind echilibrul dintre puterile statului, responsabilitatea funcției publice și eventualele derapaje care pot apărea atunci când o instituție depășește atribuțiile constituționale.

Pentru un articol de opinie juridico-politic, iată un cadru coerent:

Adăugarea la lege și extinderea abuzivă a competenței: o formă de abuz în funcție

Cazul Curții Constituționale a României și anularea alegerilor prezidențiale

1. Contextul: Într-o democrație constituțională, fiecare instituție are roluri și limite bine stabilite de lege. CCR este garantul constituționalității, dar nu legislator, nu organizator electoral și nici autoritate executivă.

2. Presupusa abatere: Anularea alegerilor prezidențiale sau modificarea arhitecturii acestora de către CCR, în afara cadrului strict de competență, poate fi interpretată ca:

• adăugare la lege (o faptă sancționată chiar de Codul Penal în alte contexte),

• exercitare abuzivă a funcției,

• și încălcarea separației puterilor în stat.

3. Consecințe:

• Afectarea suveranității populare, deoarece poporul își exercită puterea prin vot.

• Decredibilizarea unei instituții esențiale pentru ordinea constituțională.

• Declanșarea unei crize de încredere în democrația electorală.

4. Întrebarea cheie:

Cine veghează asupra celor care ar trebui să vegheze?

articole site si clipuri:

https://simonneelle.de/deturnarea-scorului-alegerilor-prin-interventia-nedemocratica-a-institutiilor-statului/

https://simonneelle.de/ultima-zbatere-a-hidrei-un-punct-de-vedere-spiritual-asupra-celor-care-au-furat-voturile-romanilor-in-6-decembrie-2024/

https://simonneelle.de/6-decembrie-2024-ziua-in-care-mos-nicolae-ccr-a-furat-bocancii-cu-voturile-romanilor-si-a-bagat-democratia-din-romania-in-coma/

 

and more 🙂

Uneori trecutul foarte îndepărtat – past lives – ne bântuie , ca un dinozaur furios :))

 

Explorarea vieților trecute prin meditație profundă, hipnoză regresivă sau introspecție ghidată este o cale aleasă de mulți pentru a înțelege blocaje emoționale, talente neexplicate, relații karmice sau lecții de suflet neîncheiate.

🔮 Ce este regresia în vieți anterioare?

Este o tehnică prin care subconștientul este ghidat să acceseze amintiri sau simboluri din existențe anterioare – adesea prin:

• hipnoză (ghidată de un terapeut instruit),

• meditații dirijate,

• vise lucide sau

• stări de transă profundă

• tehnici reiki/neoreiki  and more..

✨ Beneficii potențiale:

• Dezvăluirea cauzelor subtile ale unor frici, blocaje sau afecțiuni.

• Clarificarea unor relații dificile – uneori înrădăcinate în vieți trecute.

• Recuperarea de abilități latente sau amintiri de înțelepciune interioară.

• Vindecarea prin iertare, eliberare și înțelegere profundă.

• Accelerarea procesului de autocunoaștere și evoluție spirituală.

Introspecția ghidată – pași de bază:

1. Relaxare profundă – respirație conștientă, detensionare corporală.

2. Setarea intenției – “Arătă-mi o viață anterioară relevantă pentru problema X.”

3. Vizualizare ghidată – peisaje, personaje, emoții.

4. Observare fără judecată – tu ești martor, nu actor.

5. Întoarcerea – revenirea blândă în prezent, integrarea trăirilor.

⚠️ Atenție:

• E important să lucrezi cu cineva cu experiență autentică în domeniu (în special pentru regresiile prin hipnoză).

• Nu tot ce accesezi este literal – uneori sunt arhetipuri simbolice sau metafore pentru înțelegeri esențiale.